După o schimbare importantă, îți cumperi haine diferite. Croiala îți place în magazin, dar acasă te simți costumat. Te întrebi dacă încerci să devii cineva care nu ești. Familiaritatea vechilor haine începe să pară o dovadă de adevăr, chiar dacă ele nu îți mai plac de mult.
Lucrurile noi au adesea nevoie de timp ca să înceteze să pară împrumutate. Stângăcia nu spune singură că alegerea este greșită. Poate spune că ai repetat suficient vechiul fel de a apărea încât orice abatere să fie resimțită ca o intrare pe scenă, înainte de a deveni obișnuință.
Nici cumpărăturile nu pot înlocui schimbarea pe care o dorești. O haină poate ajuta un gest, nu poate produce în locul tău o relație diferită cu propria viață. Merită să vezi dacă îți oferă libertate de mișcare sau doar sarcina suplimentară de a susține zilnic o imagine convingătoare.
Ieși îmbrăcat astfel la o plimbare scurtă. Nu trebuie să anunți o nouă identitate și nici să te întorci imediat la ce știai. Poți încerca, ajusta, renunța la o piesă. Viața nouă, dacă se leagă, va avea nevoie și de haine în care să poți uita că le porți.
Leave a Reply