În piață au apărut primele flori, iar aerul mai cald îi face pe oameni să vorbească despre planuri. Cineva le ascultă și nu simte nicio pornire nouă. Oboseala lui a trecut din februarie în martie fără să consulte mugurii, iar entuziasmul din jur începe să semene cu o mustrare.
Anotimpurile sunt ușor transformate în instrucțiuni. Primăvara trebuie să renăștem, vara să ne bucurăm, toamna să ne adunăm. Aceste povești pot oferi repere plăcute, dar devin apăsătoare când cer vieții interioare aceeași punctualitate pe care o așteptăm de la un calendar.
Omul și pomul nu au de îndeplinit aceeași sarcină. O perioadă grea nu se încheie fiindcă s-a încălzit afară. Nici lipsa entuziasmului nu anulează frumusețea florilor. Cele două pot exista împreună, fără ca una să fie obligată să o corecteze imediat pe cealaltă.
Poți cumpăra un fir de floare fără să declari un nou început. Îl pui în apă și îți continui ziua așa cum poți. Primăvara rămâne o schimbare a lumii din jur, disponibilă privirii tale, nu un examen al capacității de a te reface. Uneori tocmai lipsa acestei cerințe îngăduie, mai târziu, o mișcare mică și proprie.
Leave a Reply