Imaginează-ți o formulă matematică complexă scrisă pe o tablă. Cineva o vede, nu înțelege nimic și pleacă mai departe. Altcineva înțelege că este o formulă foarte importantă, este captivat de ea și muncește să o înțeleagă complet.
Formula rămâne aceeași. Nu se schimbă în funcție de cine o privește. Este completă, stabilă, indiferentă — pur și simplu este, pe tablă, întreagă. Diferența dintre cei doi oameni nu este în formulă, ci în înțelegere.
Iar înțelegerea nu ți-o poate face nimeni în locul tău. Formula este impersonală, dar priceperea este personală. Poți sta alături de cineva care înțelege, poți primi explicații, dar momentul în care tu însuți vezi formula este doar al tău.
Poate că adevărul este ca această formulă: mereu acolo, mereu întreg, niciodată ascuns. Iar sarcina noastră nu este să îl descoperim ca pe un secret, ci să învățăm să îl citim. Adevărul nu se ascunde de noi; noi suntem cei care nu am învățat încă să-l vedem.
Lasă un răspuns