Oaspeții laudă masa, gazda primește mulțumirile, iar din bucătărie se aude apa curgând. Cineva spală paharele și nu intră în fotografie. Seara a fost făcută posibilă și de această persoană, dar povestea ei oficială încape prea ușor într-un singur nume.
Recunoștința urmează adesea vizibilitatea. Observăm omul care pune platoul pe masă mai repede decât pe cel care a curățat legumele. Nu este nevoie de intenție rea pentru ca efortul să fie distribuit inegal și apoi recunoscut tot inegal. Este suficient să nu privim până la capăt.
A mulțumi nu repară singur o împărțire nedreaptă a muncii. Uneori cel mai potrivit răspuns este să intri în bucătărie și să întrebi ce poți prelua. Alteori trebuie schimbat felul în care se pregătește următoarea întâlnire, astfel încât aceeași persoană să nu lipsească mereu de la propria masă.
Cuvintele pot începe această schimbare dacă numesc exact contribuția ascunsă. Nu pentru a transforma munca într-o ceremonie, ci pentru a o face discutabilă și împărțibilă. O seară primitoare ar trebui să lase loc la masă și celui care a avut grijă ca toți ceilalți să se poată așeza.
Leave a Reply