Un prieten îți pune bani în cont și spune să nu îți faci griji. Nu știi dacă îi dorește înapoi, nici când. Vrei să întrebi, dar ți se pare lipsit de eleganță. Rămâneți amândoi generoși în aparență și neliniștiți în feluri pe care nu le împărtășiți.
Ambiguitatea pare uneori mai delicată decât o înțelegere precisă. În realitate, ea lasă așteptările să crească separat. Pentru unul, suma este un dar; pentru celălalt, un împrumut scurt. Prietenia va trebui mai târziu să suporte și lipsa banilor, și sentimentul că ceva evident a fost încălcat.
Claritatea nu micșorează apropierea. A spune cât poți oferi, dacă aștepți restituirea și ce se întâmplă în caz de întârziere îi protejează pe amândoi. Nu fiecare relație trebuie transformată în contract, dar nici fiecare întrebare concretă nu este un semn că oamenii nu au încredere unul în altul.
Recunoștința se poate așeza mai liniștit lângă un împrumut numit corect. Știi ce ai primit și ce ai promis. Dacă situația se schimbă, puteți vorbi despre ea fără să inventați retrospectiv condiții. Prietenia are astfel o șansă să rămână mai largă decât suma care a circulat o vreme între voi.
Leave a Reply