Scoți din dulap o haină primită de la cineva care nu o mai purta. Buzunarele sunt adânci, căptușeala puțin tocită, iar croiala nu urmează moda. Într-o dimineață rece, toate aceste amănunte trec în urma faptului simplu că haina îți ține de cald și îți vine bine.
Obiectele folosite pot aduce o recunoștință amestecată cu jenă. Ne-am obișnuit să asociem noul cu independența și lucrul primit cu o lipsă. Dar dependența de munca și bunurile altora există și în magazin; acolo este numai împachetată astfel încât să nu ne tulbure imaginea despre noi.
A primi o haină nu te obligă să îi păstrezi proprietarul în fiecare gest. Poți schimba nasturii, o poți purta altfel sau o poți da mai departe când nu îți mai folosește. Darul rămâne dar dacă permite viața celui care îl primește, în loc să o supravegheze.
În buzunar poate rămâne o cusătură făcută de mână. O observi, apoi îți vezi de drum. Mulțumirea nu trebuie să te urmărească apăsător toată ziua; poate fi doar această recunoaștere caldă, la propriu, că ceva bun nu a început odată cu tine și nu trebuie să se termine la tine.
Leave a Reply