Există întrebări care nu au răspuns — și nu pentru că nu am găsit încă unul, ci pentru că nu sunt făcute să aibă. Sunt întrebări care nu cer o concluzie, ci o atitudine.
„De ce există ceva mai degrabă decât nimic?” — aceasta este o astfel de întrebare. Poți încerca să răspunzi, dar orice răspuns deschide o nouă întrebare. Întrebarea fără răspuns este o fântână: cu cât scoți mai mult, cu atât rămâne mai mult de scos.
Greșeala este să tratăm aceste întrebări ca pe niște probleme de rezolvat. Ele nu sunt probleme; sunt praguri. Stai în fața lor nu ca să le rezolvi, ci ca să te lași transformat de ele.
Întrebarea fără răspuns este mai valoroasă decât o sută de răspunsuri gata făcute. Pentru că răspunsul se termină, dar întrebarea rămâne. Iar cine învață să trăiască cu întrebarea fără răspuns a învățat ceva mai adânc decât orice răspuns.
Lasă un răspuns