În prima zi la un loc de muncă, găsești instrucțiuni lăsate de persoana care a plecat. Sunt notate excepțiile, numerele utile și o problemă care apare uneori la închidere. Omul nu te cunoștea. Totuși, și-a imaginat suficient de precis nelămurirea ta încât să îi lase câteva răspunsuri pe masă.
Un asemenea gest trece ușor drept simplă procedură. Dar între predarea formală și ajutorul folositor există adesea o diferență de atenție. Cineva a ales să nu plece cu toate explicațiile, lăsându-l pe următorul să descopere singur, prin greșeli evitabile, ceea ce putea fi transmis într-o pagină clară.
Recunoștința pentru notițe nu cere fidelitate față de fiecare metodă veche. Vei găsi lucruri de schimbat și poate greșeli de corectat. Poți face asta fără dispreț: instrucțiunile au fost un început, nu o lege. Respectul pentru munca anterioară poate include tocmai actualizarea ei, astfel încât să rămână utilă în condiții noi.
Când vei pleca, ai putea lăsa o versiune mai bună. Numele tău poate dispărea din fișier, dar cineva va avea o dimineață mai puțin confuză. Așa se poate răspunde unui om necunoscut: ajutând alt om necunoscut să nu înceapă exact din punctul din care tu ai fost cruțat să începi.
Leave a Reply