Ai spus cândva că nu vei accepta niciodată un anumit compromis. Anii au adus împrejurări pe care nu le înțelegeai atunci, iar acum poziția ta s-a schimbat. Cineva îți amintește vechea frază ca pe un contract pe care nu ai voie să îl desfaci.
Consecvența are rostul ei: ceilalți trebuie să poată conta pe cuvintele noastre. Dar o opinie despre lume nu este identică unei promisiuni făcute cuiva. Dacă le tratăm la fel, ajungem să cerem fidelitate față de o judecată chiar după ce temeiul ei s-a modificat.
Revenirea cinstită explică traseul. Ce ai aflat, ce ai înțeles greșit, ce rămâne încă valabil? Fără această muncă, schimbarea poate părea doar adaptare comodă la interesul zilei. Cu ea, ceilalți primesc posibilitatea de a urmări gândirea, chiar dacă nu vor ajunge la aceeași concluzie.
Nu poți pretinde ca trecutul să dispară fiindcă te incomodează. Poți însă refuza să îl lași să decidă singur prezentul. A reveni asupra unei convingeri înseamnă uneori să păstrezi tocmai exigența pentru care ai susținut-o: dorința de a nu spune împotriva a ceea ce ai ajuns să înțelegi.
Leave a Reply