Într-un tabel comun, o greșeală te avantajează. Ai primit mai mult decât ți se cuvenea, iar nimeni nu pare să observe. Când erorile te dezavantajau, le vedeai imediat. Acum mintea găsește explicații pentru care poate ar fi mai bine să nu grăbești corectura.
Aici onestitatea nu mai este o opinie frumoasă despre adevăr. Are un preț ușor de numit. Dacă semnalezi problema, pierzi avantajul și poate timpul necesar refacerii calculelor. Dacă taci, poți păstra imaginea unui om corect, câtă vreme nimeni nu știe ce ai observat.
Tocmai de aceea, felul în care tratăm erorile favorabile spune ceva diferit de zelul cu care le contestăm pe celelalte. Nu suntem chemați să renunțăm la drepturile noastre. Suntem chemați să aplicăm aceeași măsură când rezultatul ne place și când ne irită, fără să schimbăm regula odată cu beneficiarul.
Poți trimite o notă simplă despre rândul greșit. Nu trebuie să o transformi într-o dovadă publică de virtute. Corectura își are rostul chiar dacă nimeni nu te laudă: tabelul va spune mai exact ce s-a întâmplat, iar avantajul tău nu va mai depinde de o confuzie păstrată voit.
Leave a Reply