Ai sortat toți nasturii după culoare, până când unul pare verde în lumină naturală și albastru lângă lampă. Sertarele sunt pregătite, etichetele lipite, iar obiectul mic refuză să se așeze fără rest în ordinea care părea atât de limpede înainte să începi.
Putem trata asemenea cazuri ca pe o neplăcere de eliminat. Alegem un sertar și uităm dificultatea. Pentru folosirea zilnică, poate fi suficient. Dar dacă încercăm să înțelegem chiar clasificarea, excepția merită păstrată: ea arată ce condiții ascunde o împărțire pe care o consideram evidentă.
Ordinea este un răspuns la un scop. Sortezi altfel când cauți repede un nasture pentru o cămașă decât atunci când studiezi nuanțele. Problema apare când uităm scopul și tratăm sertarele ca pe niște granițe pe care lucrurile ar fi obligate să le respecte în orice împrejurare.
Nasturele poate rămâne într-o cutie separată, cu o observație despre lumină. Nu ai eșuat să faci ordine; ai aflat unde ordinea aleasă cere o precizare. O cunoaștere bună poate tolera acest mic rest, fiindcă preferă o clasificare revizuibilă unei siguranțe obținute prin ascunderea cazurilor care nu se potrivesc.
Leave a Reply