Cauți într-o carte capitolul care promite răspunsul dorit și îl deschizi direct acolo. Primele pagini folosesc însă o distincție pe care nu o înțelegi. Autorul o construise mai devreme. Graba de a ajunge la concluzie te-a adus într-un loc unde cuvintele par cunoscute, dar lucrează altfel.
Nu toate textele cer lectura de la început la sfârșit. Un dicționar este făcut pentru întoarceri și intrări separate. Alte cărți își pregătesc întrebările treptat. A le citi bine înseamnă și a recunoaște forma de atenție pe care o cer, fără a impune tuturor aceeași viteză și aceeași ordine.
Dorința de a extrage imediat răspunsuri poate reduce lectura la confirmarea unei nevoi deja definite. Dar uneori cartea are ceva de oferit tocmai fiindcă schimbă întrebarea. Dacă sari pregătirea, primești o concluzie pentru o problemă diferită de cea pe care credeai că o ai.
Te întorci câteva capitole, nu ca să respecți o ceremonie a lecturii, ci pentru a vedea cum s-a ajuns aici. Poate vei păstra întrebarea inițială. Poate o vei formula altfel. În ambele cazuri, răspunsul va avea un loc într-un raționament, nu doar strălucirea izolată a unei fraze pe care o poți sublinia.
Leave a Reply