Primești o carte de la cineva care spune că i-a schimbat felul de a vedea un lucru. Citești și nu simți aceeași răsturnare. Apare o mică stinghereală, ca și cum diferența de reacție ar pune la îndoială fie cartea, fie apropierea dintre voi, fie atenția cu care ai citit-o.
Recomandările poartă și istoria cititorului care le face. Un paragraf poate răspunde unei întrebări pe care tu încă nu ai pus-o. O idee nouă pentru cineva poate fi familiară altcuiva. Cărțile nu ajung într-un spațiu gol, iar efectul lor nu poate fi transferat odată cu volumul împrumutat.
Aceasta nu înseamnă că orice reacție este la fel de întemeiată. Poți rata un argument sau poți citi superficial. Dar poți și să înțelegi bine fără să fii transformat. Merită separat efortul de a pricepe textul de obligația imaginară de a reproduce entuziasmul celui care ți l-a dat.
Când înapoiezi cartea, poți spune ce ai găsit și ce a rămas departe. Discuția va fi poate mai interesantă decât o laudă politicoasă. Două lecturi diferite pot arăta ceva despre text și despre întrebările fiecăruia, fără ca una să trebuiască declarată imediat dovada unei sensibilități mai mari sau a unei minți mai pregătite.
Leave a Reply