Un cuvânt familiar te oprește într-o frază fiindcă nu se potrivește cu sensul pe care îl știai. Îl cauți și găsești o accepție pe care o folosiseși poate fără să o observi. Dicționarul nu adaugă doar o informație; îți arată o limită a familiarității tale cu propriul vocabular.
Putem întrebuința corect un cuvânt în multe situații și totuși să nu îl putem explica precis. Vorbirea se sprijină pe deprinderi, pe exemple și pe acorduri tacite. Definiția face vizibilă o parte din această pricepere, dar nu o înlocuiește în întregime cu o formulă memorată.
De aceea, o definiție bună trebuie întoarsă către fraza care a provocat căutarea. Se potrivește aici? Ce diferență produce față de sensul obișnuit? Altfel, consultația rămâne o mică acumulare fără folos, iar cuvântul nou înțeles nu ajunge să schimbe lectura din care a fost desprins pentru câteva minute.
Te întorci la pagină și propoziția se așază altfel. Poate nu devenise mai simplă, ci mai exactă. Asemenea opriri încetinesc lectura, dar îi adâncesc contactul cu textul. Nu trebuie să cauți fiecare cuvânt; merită însă să nu treci mereu peste acel loc în care familiaritatea îți cere să o crezi fără verificare.
Leave a Reply