Ai ascultat explicația și crezi că ai înțeles, până când un coleg te roagă să i-o spui și lui. Începi sigur, apoi te oprești la o legătură. Cuvintele profesorului îți sunt familiare, însă, fără ordinea lor memorată, nu mai știi de ce un pas îl urmează pe celălalt.
Explicarea către altcineva poate scoate la iveală diferența dintre recunoaștere și înțelegere. În timpul lecției, raționamentul era susținut de vocea care îl conducea. Acum trebuie să alegi singur exemplul și succesiunea. Golul apărut nu anulează tot ce ai învățat, dar îți arată unde sprijinul încă lipsește.
Există și riscul de a ascunde oprirea printr-o formulare solemnă. Celălalt poate accepta, iar amândoi rămâneți cu o explicație care sună bine și nu explică nimic. Mai folositor este să spuneți exact unde nu mai știți și să vă întoarceți împreună la problema care a provocat ezitarea.
Poate că veți avea nevoie să întrebați profesorul. De data aceasta, întrebarea va fi mai precisă decât o cerere de a relua totul. Conversația dintre colegi nu a produs singură răspunsul, dar a localizat dificultatea. A învăța împreună poate însemna tocmai să facem golurile suficient de clare încât cineva să ne poată ajuta să le traversăm.
Leave a Reply