Ai formulat o regulă despre felul în care învață oamenii, iar cineva aduce un caz care nu se potrivește. Prima reacție este să îl declari special. Poate chiar este. Totuși, cuvântul acesta poate deveni o ușă prin care scoatem afară orice fapt ce ar putea să ne schimbe părerea.
O regulă generală nu este apărată bine doar prin numărul exemplelor favorabile. Contează și ce am accepta drept motiv de revizuire. Dacă fiecare nepotrivire este exclusă după apariție, regula nu mai riscă nimic și, tocmai de aceea, începe să spună mai puțin despre ceea ce pretinde că descrie.
Cazul incomod poate cere o limită nouă, o distincție sau abandonarea afirmației. Nu trebuie să alegem imediat varianta cea mai radicală. Merită însă să folosim aceleași criterii pentru exemplele care ne convin și pentru cele care ne deranjează, fără să schimbăm exigența după direcția în care arată fiecare dintre ele.
Poate vei păstra o regulă mai modestă, valabilă în anumite condiții. Ea va suna mai puțin impresionant, dar va fi mai folositoare. Un contraexemplu nu este doar o pierdere într-o dispută. Poate fi locul unde gândirea încetează să își apere formularea și începe să urmărească mai atent lucrurile despre care vorbește.
Leave a Reply