Ai primit premiul pentru care ai muncit ani întregi. Fotografiile au fost făcute, mesajele continuă să vină. Seara, în bucătărie, încălzești ceva de mâncare și observi cu jenă că te simți aproape la fel. Reușita este reală, dar transformarea promisă nu a ajuns odată cu ea.
Uneori cerem succesului să rezolve întrebări pe care competiția nici nu le-a pus. Premiul poate confirma o lucrare, o performanță sau alegerea unui juriu. Nu poate hotărî în locul nostru dacă ne place viața construită pentru a-l obține ori dacă ne simțim apropiați de ceilalți.
Dezamăgirea de după nu anulează meritul. Ea poate arăta doar că am atribuit rezultatului puteri prea mari. Putem primi bucuria exactă a unei reușite fără să îi cerem să îndrepte toate serile singuratice și toate îndoielile pe care le-am amânat în numele muncii.
Mâncarea se încălzește, iar premiul rămâne pe masă. Îi poți găsi un loc fără să îl transformi nici în salvator, nici în impostură. A doua zi va aduce întrebări obișnuite despre timp și oameni. Poate tocmai această continuitate te ajută să vezi ce ai câștigat și ce mai cere îngrijire.
Leave a Reply