Ai primit o ofertă mai potrivită, dar amâni să anunți plecarea. Colegii au trecut cu tine prin perioade grele, iar managerul vorbește adesea despre echipă ca despre o familie. Începi să simți că o decizie profesională trebuie justificată ca o despărțire morală, nu doar organizată cu grijă.
Loialitatea la muncă poate însemna seriozitate, discreție și grija de a nu lăsa promisiuni neîncheiate. Ea devine altceva când presupune renunțarea nelimitată la propriile posibilități. O organizație care poate schimba contracte și priorități nu ar trebui să ceară angajatului o fidelitate dincolo de orice condiție.
Afecțiunea pentru colegi rămâne reală chiar dacă nu mai lucrați împreună. Nu trebuie să negi relațiile ca să ai dreptul să pleci și nici să rămâi pentru a demonstra că ele au contat. Despărțirea poate păstra respectul printr-un preaviz corect și prin transmiterea atentă a muncii.
Când anunți hotărârea, cineva poate fi trist sau nemulțumit. Nu orice tristețe este o acuzație pe care trebuie să o rezolvi prin renunțare. Poți mulțumi fără să te obligi pentru totdeauna. Unele colaborări își arată calitatea tocmai în felul în care îți permit să duci mai departe ceea ce ai învățat acolo.
Leave a Reply