Se spune că totul, la nivelul cel mai de jos, se reduce la „bravo” și „regret”. A fi lăudat sau a fi reproșat. A fi aprobat sau a regreta. Este o reducere puternică, dar are nevoie de o corecție.
„Bravo” și „regret” sunt amândouă evaluări aplicate unui sine în timp. „Bravo” este sinele afirmat: „da, bine”. „Regret” este sinele negat: „nu, rău”. Amândouă presupun un sine și un timp — un trecut care se poate lăuda sau regreta.
Dar sub ele este ceva mai primitiv: evaluarea însăși. Binarul „da și nu” care nu are nevoie de sine și nici de memorie. „Bravo” și „regret” sunt chipul uman al acestui binar, chipul care apare atunci când sinele se privește pe sine în oglinda timpului.
Deci da, la nivelul cel mai uman, totul se reduce la „bravo” și „regret”. Dar aceasta nu este podeaua — este doar stratul la care „da” și „nu” au învățat să spună „eu”.
Lasă un răspuns