Ce știi fără o lecție explicită

Am învățat să măsurăm știința în lecții, în ani, în diplome. Ca și cum tot ce știm ar fi fost pus acolo de cineva, la o anumită oră, printr-o predare vizibilă.

Totuși, unele judecăți ne vin fără să ne amintim lecția care le-a format. Că o nedreptate cere atenție. Că un copil care plânge nu este doar un zgomot de oprit. Că uneori e mai important să asculți decât să ai dreptate.

Nu știm întotdeauna de unde vin aceste cunoștințe. Pot veni din experiențe timpurii, din relații, din exemple văzute sau din capacități pe care nu le putem urmări pas cu pas. Faptul că nu ne amintim lecția nu dovedește că ea nu a existat.

Ce știm fără o lecție explicită merită ascultat, dar și verificat. Intuiția poate deschide o ușă; nu trebuie tratată automat ca temelie infailibilă. Peste ea se așază cuvinte, probe, corecții și dialog. Uneori tocmai acestea îi dau forma cinstită.