La prima lecție de desen, omul cu păr alb caută radiera în timp ce vecinul de masă, mult mai tânăr, a terminat deja schița. Rușinea nu vine din linia strâmbă. Vine din impresia că vârsta ar fi trebuit să îi asigure competență înainte să se așeze pe scaun.
Există domenii în care experiența adunată ajută și domenii în care ea nu ține loc de exercițiu. Maturitatea nu oferă un drept general de a sări peste început. Totuși, ne poate fi greu să acceptăm acest lucru când ne-am obișnuit să fim cei întrebați, nu cei care ridică mâna.
A învăța târziu cere uneori despărțirea de prestigiul persoanei pricepute. Nu întinerești prefăcându-te că nu ai ani în urmă. Îți faci loc pentru o experiență în care acei ani nu decid ordinea. Poți păstra demnitatea fără să păstrezi superioritatea la fiecare masă la care te așezi.
Foaia se umple încet de încercări. Nimeni nu trebuie să declare începutul eroic. Ajunge să existe loc pentru greșeli care nu sunt interpretate ca nepotriviri de vârstă. Desenul următor poate fi mai bun, iar omul care îl face nu trebuie să devină altcineva înainte de a încerca.
Leave a Reply