La completarea unui formular, rostești vârsta și numărul sună puțin străin. Îl cunoști, desigur. Doar că spus în fața cuiva capătă fermitatea unei descrieri complete, de parcă ar putea înlocui tot ce încă începi, tot ce nu ai înțeles și tot ce ai lăsat în urmă.
În jurul numărului se adună calendare nescrise. Până acum ar fi trebuit să ai un anumit fel de casă, de liniște sau de răspuns. Unele așteptări vin din nevoi reale, altele din comparații care folosesc aceeași scară pentru vieți cu puncte de plecare diferite.
A lua vârsta în serios nu înseamnă să accepți orice verdict construit pe ea. Timpul trăit are consecințe și unele posibilități se schimbă. Dar o consecință concretă poate fi cercetată; o condamnare generală, precum aceea că ai rămas în urmă ca om, nu îți arată ce ai putea face.
Completezi formularul și lași numărul în căsuța lui. Nu este nevoie să îl minimalizezi ca să continui. Poți avea exact această vârstă și totuși o întrebare nouă, fără să prezinți întrebarea drept dovada unei tinereți pe care ești obligat să o păstrezi.
Leave a Reply