Dacă coborâm suficient de adânc, sub toate cuvintele și sub toate întrebările, găsim ceva foarte simplu: un „da” și un „nu”. Apropierea și depărtarea. Acceptarea și refuzul.
Orice ființă vie face asta, chiar înainte de a avea cuvinte: se îndreaptă spre ce o hrănește și se retrage de la ce o rănește. Bacteria nu are nici „bravo”, nici „regret” — are doar „da” și „nu”.
Tot ce construim peste acest binar — morală, dorință, recunoștință, identitate — este o elaborare a acestui prim gest. „Bravo” este „da”-ul aplicat sinelui. „Regret” este „nu”-ul aplicat sinelui. Dar la fund, rămâne „da” și „nu”.
Iar „de ce?” este tocmai întrebarea care cercetează acest binar: este lucrul acesta un „da” sau un „nu”? Întrebarea nu face decât să ceară binarului să se arate. Acolo, la fund, totul se reduce la o singură alegere: da sau nu.
Lasă un răspuns