După ce trimiți o cerere importantă, căsuța de mesaje capătă o putere ciudată. O deschizi la câteva minute, deși termenul anunțat este peste o săptămână. Restul zilei pare pus între paranteze până când cineva necunoscut va decide dacă planul tău poate continua.
Așteptarea unei hotărâri ne poate face să cedăm mai mult decât hotărârea însăși. Celălalt are dreptul să accepte sau să refuze cererea; fără să observăm, îi oferim și dreptul de a stabili când putem mânca liniștiți, când putem râde, ce valoare are după-amiaza.
Nu toate așteptările permit detașare. Unele răspunsuri privesc casa, sănătatea sau venitul și apasă justificat. Totuși, chiar atunci, a recunoaște miza nu înseamnă a declara întregul prezent inutil. Există lucruri care rămân necesare în ambele variante ale răspunsului: hrană, odihnă, o conversație cu cineva apropiat.
Nu trebuie să te prefaci indiferent când închizi mesajele pentru o oră. Poți fi preocupat și să pui masa. Poți spera și să ieși la o plimbare scurtă. Răspunsul îți va modifica anumite posibilități când va veni; până atunci, merită să nu îi atribui retrospectiv proprietatea asupra fiecărei clipe în care ai fost încă în așteptare.
Leave a Reply