În fotografiile altora, vara pare alcătuită numai din apă, umbrele și mese lungi. Tu mergi la serviciu pe un asfalt fierbinte și speli seara hainele de a doua zi. Apare impresia că anotimpul se desfășoară în altă parte și că ai întârziat la propria viață.
Comparația amestecă două lucruri: dorința legitimă de odihnă și ideea că o perioadă există numai dacă respectă imaginea ei consacrată. Prima cere uneori schimbări concrete și condiții mai bune. A doua poate rămâne nesătulă chiar pe plajă, dacă vacanța nu seamănă destul cu fotografiile.
Nu orice vară grea trebuie salvată prin atenție la detalii. Căldura și munca pot fi pur și simplu istovitoare. Totuși, între negarea greului și declararea întregului anotimp pierdut există loc pentru experiențe care nu au nevoie de decorul potrivit: o seară răcoroasă, un fruct împărțit, o oră liberă.
Vara aceasta poate să nu fie cea dorită. Recunoașterea dezamăgirii nu obligă la ștergerea tuturor zilelor ei. Când cobori după pâine și aerul s-a schimbat puțin, momentul nu repară lipsa concediului. Dar îți aparține fără să fie fotografiat și nu trebuie exclus din viață doar fiindcă a venit pe drumul obișnuit.
Leave a Reply