Într-o dimineață, corpul se mișcă mai încet decât programul. Nu e neapărat o boală și nici o mare tristețe. Doar ai dormit prost, iar gesturile obișnuite cer mai mult timp. Pe hârtie, ziua rămâne identică; în bucătărie, omul care trebuie să o trăiască are alte puteri.
Ne facem planuri pornind adesea de la o versiune constantă a noastră. Aceea poate lucra, răspunde, merge oriunde fără variații. Corpul real nu respectă întotdeauna această convenție. Când încetinește, îl tratăm uneori ca pe un angajat necooperant, deși prin el se va împlini orice intenție am avea în ziua aceea.
A ajusta programul nu este același lucru cu a renunța la răspundere. Poate însemna să anunți o întârziere, să ceri ajutor, să lași o treabă mai puțin urgentă pentru mâine. Sigur, nu toate obligațiile permit schimbări. Tocmai această limită face important să nu adăugăm și asprime inutilă peste constrângerile reale.
Cafeaua se răcește puțin cât cauți ce poți muta în calendar. Ziua va continua, probabil mai modest decât ai prevăzut. Existența concretă are și acest ritm: planul întâlnește omul disponibil, iar libertatea lucrează cu el, nu cu persoana fără oboseală pe care ar fi preferat să o găsească.
Leave a Reply