Primești un pulover și găsești, sub hârtia subțire, eticheta cu prețul. Dintr-odată, bucuria capătă o socoteală. Te întrebi ce vei putea oferi la următoarea aniversare, deși omul din fața ta încă așteaptă să vadă dacă îți place culoarea.
Suma poate ocupa locul persoanei. Nu mai vezi că cineva și-a amintit ce porți, ci cât a cheltuit pentru tine. Dar și gestul invers ne încurcă: un cadou ieftin ajunge să pară dovada unei afecțiuni mici, ca și cum apropierea ar avea tarif.
Valoarea unui dar și costul lui se întâlnesc uneori, fără să fie același lucru. Prețul spune ceva despre obiect și despre posibilitățile celui care l-a cumpărat. Atenția spune ceva despre întâlnirea voastră. Niciuna dintre aceste informații nu o poate înlocui pe cealaltă.
Poți desprinde eticheta fără să negi efortul făcut. Poți mulțumi precis pentru alegere, pentru amintirea unei preferințe, pentru bucuria de a fi fost avut în minte. Iar când îți va veni rândul, poate vei căuta un lucru potrivit, nu o sumă care să închidă dosarul.
Leave a Reply