Cineva îți aduce trei saci cu haine pentru copil. Multe sunt prea mici, unele au pete, iar tu petreci seara sortând. Ar trebui să te simți ajutat, dar ai primit și o muncă pe care nu o ceruseși. Îți este jenă să spui că nu le poți folosi.
A da mai departe poate prelungi viața lucrurilor și poate ușura un buget. Totuși, eliberarea propriului dulap nu este același lucru cu întâmpinarea unei nevoi. Dacă nu întrebăm nimic despre mărime, anotimp ori spațiul disponibil, riscăm să mutăm asupra altuia problema obiectelor noastre în exces.
Intenția bună merită însoțită de verificarea folosului. Ce mai poate fi purtat, ce lipsește cu adevărat, cine se ocupă de transport? Aceste întrebări nu strică generozitatea. O fac mai atentă la timpul beneficiarului, care poate avea alte urgențe decât să trieze ceea ce noi nu mai dorim.
Cel care primește poate alege câteva lucruri și le poate refuza pe celelalte. Un asemenea răspuns nu insultă automat oferta. Darul reușește când intră într-o viață cu un rost, nu când schimbă doar adresa unui surplus. Poate un singur palton potrivit ajută mai mult decât trei saci pe care nimeni nu știe unde să îi pună.
Leave a Reply