Primești la cină un om care trece printr-o perioadă grea. Ceilalți știu câte ceva și îl întreabă imediat cum a ajuns în situația aceea. Farfuria este caldă, dar conversația îi cere să își expună viața înainte să apuce să guste din mâncare.
Curiozitatea poate porni din grijă. Totuși, cel ajutat nu datorează fiecărei gazde o explicație completă a nevoii sale. Povestea personală nu este o monedă cu care să plătească locul primit. A cere mereu cauzele dificultății poate transforma întâlnirea într-o verificare a meritului de a fi sprijinit.
Există informații necesare pentru a ajuta potrivit și există detalii care ne satisfac numai curiozitatea. Diferența merită păstrată. Putem întreba ce ar fi util în seara aceea fără să cerem amănunte despre conflicte, pierderi ori alegeri pe care omul nu dorește să le discute la masă.
Ospitalitatea poate oferi și dreptul la o conversație obișnuită. Despre mâncare, despre cartier, despre un film. Cel venit nu trebuie să joace permanent rolul celui aflat la greu. Poate că va mulțumi mai ales pentru ora în care nu a fost rugat să dovedească printr-o poveste dureroasă de ce avea nevoie de companie.
Leave a Reply