Vecinul cu care te cerți uneori pentru zgomot îți aduce o prăjitură când află că ești bolnav. Primești farfuria cu surprindere. Nu ați rezolvat problema pereților subțiri, dar acum există între voi și acest gest, care nu se potrivește prea bine portretului pe care i-l făcuseși.
Ne este mai comod să fim recunoscători oamenilor pe care îi apreciem în toate privințele. Dar viața nu împarte contribuțiile bune numai celor cu care suntem de acord. Uneori primim un ajutor real de la cineva ale cărui obiceiuri ne încurcă ori ale cărui opinii ne rămân străine.
A recunoaște binele concret nu cere să reabilităm întregul comportament al persoanei. Poți mulțumi pentru prăjitură și poți cere din nou liniște după miezul nopții. Nici darul nu trebuie folosit pentru a cumpăra tăcerea, nici conflictul pentru a nega orice capacitate de grijă a celuilalt.
Poate relația nu va deveni o prietenie. Va rămâne o vecinătate cu neînțelegeri și cu o farfurie care trebuie înapoiată. Dar portretul poate avea acum două trăsături adevărate în loc de una singură. Recunoștința matură suportă această complicație fără să ne ceară să uităm de ce am pus limite.
Leave a Reply