Înainte de aniversare, cineva te întreabă ce ți-ar plăcea să primești. Eziți: dacă spui exact, parcă strici darul; dacă nu spui, s-ar putea să primești iar ceva inutil. Am ajuns să asociem surpriza cu grija atât de puternic încât o preferință limpede pare aproape lipsită de poezie.
A ghici bine poate arăta atenție, dar nimeni nu cunoaște toate nevoile altuia. O întrebare sinceră nu dovedește lipsă de apropiere. Poate arăta tocmai respectul pentru faptul că persoana se schimbă și că imaginea noastră despre ea are nevoie, din când în când, de corecturi concrete.
Există o diferență între a exprima o dorință și a formula o pretenție. Poți spune ce ți-ar folosi, lăsând deschise suma și posibilitatea ca celălalt să aleagă altceva. Darul rămâne liber și atunci când informația circulă înaintea lui. Misterul nu este singura condiție a bucuriei.
Poate vei primi cartea cerută și vei ști deja ce se află sub hârtie. Tot va exista ceva de descoperit în faptul că dorința ta a fost auzită. Recunoștința nu se naște numai din uimire; poate crește și din potrivirea liniștită dintre ceea ce ai spus și ceea ce cineva a ales să ia în serios.
Leave a Reply