Tai un măr și lași pe farfurie cotorul cu semințe. Gustul bun pare o mică întâmplare a prânzului, ceva prea comun pentru gânduri mari. Dacă îl privești o clipă, însă, fructul deschide o distanță între ceea ce ai cumpărat și tot ce nu ai produs.
Ai plătit pentru el, iar plata contează pentru oamenii care l-au crescut și adus până aici. Dar moneda nu explică în întregime pământul, anotimpul sau faptul că există arbori roditori. Viața noastră folosește mereu condiții pe care nu le-am comandat și pe care nu le controlăm singuri.
Asta nu face din natură o mamă binevoitoare. Același pom poate trece prin ani slabi, iar grădina poate cere muncă obositoare. Mulțumirea pentru fructul de astăzi nu presupune că tot ce se întâmplă în jurul lui este gândit în folosul nostru sau merită aprobat.
Poate că putem mânca fără să transformăm mărul nici în marfă pură, nici în mesaj ceresc. Rămâne un fruct concret, ajuns pe o farfurie concretă. Îl terminăm cu atenție, iar restul lumii nu trebuie să devină perfect pentru ca această bucurie să fie adevărată.
Leave a Reply