Cineva amintește, într-o discuție despre un abuz, că persoana acuzată a ajutat cândva mulți oameni. Afirmația poate fi adevărată și totuși folosită greșit. Ea încearcă uneori să transforme binele într-un sold din care răul ar putea fi scăzut, până când victimei nu i-ar mai rămâne dreptul de a cere răspundere.
Viețile oamenilor nu sunt conturi comune de merit. Ajutorul oferit unei persoane nu repară automat răul făcut alteia. Cel care a primit sprijin poate păstra o amintire bună fără să o ridice împotriva mărturiei celui rănit. Experiențele diferite nu trebuie forțate să se anuleze pentru a produce un portret comod.
Recunoștința devine nedreaptă când cere tăcerea altcuiva ca să își păstreze puritatea. Poate fi dureros să afli că un binefăcător a făcut rău. Durerea aceasta merită recunoscută, dar nu îi dă prioritate în fața nevoii de protecție și de clarificare a faptelor. Nu trebuie apărată o imagine cu prețul unei persoane reale.
O mulțumire exactă spune ce a fost primit și se oprește acolo. Nu emite un certificat general de nevinovăție. A putea ține împreună aceste adevăruri, fără a-l ascunde pe cel incomod, este o formă mai serioasă de fidelitate față de oameni decât apărarea lor fără limite.
Leave a Reply