Într-o conversație despre ziua de mâine, spui „probabil” și cineva te întreabă de ce nu poți răspunde clar. Ai impresia că trebuie să alegi între două răspunsuri ferme, deși ceea ce știi se află tocmai în spațiul dintre ele.
Unele cuvinte nu slăbesc gândirea, ci îi măsoară întinderea. „Probabil” poate numi o încredere reală care nu a devenit certitudine. Fără el, ai fi împins fie să exagerezi sprijinul unei afirmații, fie să ascunzi tot ce ai aflat sub un simplu „nu știu”.
Desigur, cuvântul poate fi și un adăpost comod. Îl poți pune peste orice, ca să nu răspunzi niciodată pentru ce spui. Diferența se vede în disponibilitatea de a explica pe ce te bazezi și ce te-ar face să te răzgândești. Precauția sinceră are motive, chiar dacă nu are garanții.
Poate că o conversație mai exactă începe când nu mai pedepsim asemenea nuanțe. Omul care își dozează încrederea nu îți oferă mai puțin adevăr decât cel care vorbește tare. Îți oferă și marginea până la care adevărul îi este, în acel moment, accesibil.
Leave a Reply