Te pregătești să răspunzi unei poziții pe care o respingi. Alegi exemplul ei cel mai ridicol și replica vine ușor. Cei care sunt deja de acord cu tine râd, dar un adversar atent spune că nu ai atins motivul pentru care el susține acea idee.
Este plăcut să câștigi împotriva unei versiuni slabe. Nu trebuie să îți examinezi presupunerile, iar victoria apare repede. Numai că această ușurință poate ascunde faptul că ai discutat cu o caricatură. Poziția reală rămâne acolo, neatinsă de succesul pe care tocmai l-ai obținut în fața publicului.
A formula serios argumentul celuilalt nu înseamnă să îi faci publicitate sau să îl accepți. Înseamnă să îți alegi corect obiectul criticii. Dacă omul poate recunoaște în cuvintele tale motivul lui, dezacordul începe să privească ceva comun. Abia apoi are sens să arăți unde crezi că acel motiv nu ajunge.
Poate îți va fi mai greu să răspunzi. Poate vei descoperi o parte justă și vei restrânge propria afirmație. Acesta nu este un eșec al discuției. Eșecul ar fi să pleci convins că ai înțeles o idee doar fiindcă ai învins forma în care nimeni serios nu o susținea.
Leave a Reply