Desenezi pe o foaie cauzele unui conflict și săgețile se leagă frumos. O teamă explică o reacție, reacția explică un refuz, refuzul explică ruptura. Pentru prima dată, povestea pare ordonată. Apoi cineva adaugă un detaliu care nu încape nicăieri în schemă.
Ai putea elimina detaliul ca pe o excepție neimportantă. Uneori chiar este secundar. Dar atracția unei explicații curate poate face excepțiile să dispară înainte de a fi cercetate. Ajungem să apărăm eleganța desenului în loc să întrebăm dacă desenul mai urmărește lucrurile pe care trebuia să le explice.
O hartă este folositoare tocmai fiindcă simplifică. Problema începe când uităm că am simplificat și tratăm spațiile goale ca pe niște absențe ale realității. O explicație bună poate spune ce lasă deoparte. Una prea sigură transformă orice rest într-o neînțelegere a celui care îl aduce în discuție.
Păstrează detaliul lângă foaie, chiar dacă încă nu știi unde să îl așezi. Poate va rămâne marginal; poate va schimba direcția unei săgeți. Ordinea pe care o cauți merită mai mult dacă suportă prezența lucrurilor care nu au fost inventate ca să i se potrivească.
Leave a Reply