Citești aceeași afirmație în trei locuri și simți că s-a confirmat. Abia mai târziu observi că toate textele pornesc de la aceeași relatare. Ai numărat ferestrele prin care priveai, nu martorii care văzuseră întâmplarea dincolo de ele.
Repetarea poate da unei informații greutatea unei verificări fără să adauge nimic la sprijinul ei. Fiecare reluare pare o voce nouă, mai ales când schimbă titlul sau ordinea frazelor. Dar dacă toate depind de un singur început nesigur, vulnerabilitatea acelui început călătorește împreună cu povestea.
Nu trebuie să disprețuim sursele care preiau informații. Ele pot aduce explicații sau verificări suplimentare. Important este să vedem dacă adaugă ceva și ce anume. Independența unei confirmări nu se măsoară prin numărul adreselor la care o găsim, ci prin legătura ei cu faptele și cu celelalte relatări.
Poți urmări firul până la prima versiune și poți descoperi că nu există încă o confirmare separată. Atunci încrederea se ajustează, chiar dacă știrea continuă să apară peste tot. Uneori lucrul cel mai util pe care îl aflăm după multă lectură este că am ascultat, de fapt, aceeași voce de mai multe ori.
Leave a Reply