Un coleg spune că îi este greu să se întoarcă acasă. Înainte să explice, primește variante: o plimbare, o discuție serioasă, câteva zile libere. Sugestiile pot fi bune. Totuși, după a treia, el spune „da, poate” și schimbă subiectul cu o grabă discretă.
Sfatul venit prea devreme poate închide tocmai locul din care ar fi trebuit să pornească. Cel care vorbește ajunge să evalueze soluții înainte de a fi reușit să descrie problema. Uneori trebuie chiar să apere dificultatea, ca să nu pară nerecunoscător pentru ajutor.
Există o diferență între a căuta ieșirea împreună și a arăta ieșirea din prag. Prima cere să afli unde se află omul. A doua presupune că încăperea lui seamănă cu una prin care ai trecut tu. Asemănarea poate fi reală, dar nu este încă verificată.
O întrebare simplă schimbă ritmul: vrei să ne gândim la ce poți face sau ai nevoie să povestești? Nu este o formulă magică. Este doar recunoașterea faptului că ajutorul are un destinatar care poate spune ce îi folosește. Uneori tocmai această alegere îi lipsea din toată ziua.
Leave a Reply