Ai promis că vei ajuta la mutare, iar între timp apare o obligație pe care nu o poți amâna. În loc să anunți, speri să găsești o soluție până în ultima clipă. Vrei să îți păstrezi cuvântul, dar tăcerea ta începe deja să îl slăbească.
O promisiune nu trăiește doar în hotărârea celui care o face. Trăiește și în planurile celui care a primit-o. Când condițiile se schimbă, nu ajunge să ai motive bune în minte. Celălalt are nevoie de informație cât încă mai poate face ceva cu ea.
Renegocierea este diferită de anularea unilaterală împachetată frumos. Ea lasă loc pentru dezamăgire și pentru un răspuns care nu îți convine. Poți oferi alt ajutor, dar nu poți decide singur că oferta nouă valorează cât cea veche. Pentru prietenul tău, sâmbăta aceea poate fi greu de înlocuit.
Uneori îți vei ține cuvântul tocmai spunând devreme că nu îl mai poți ține în forma inițială. Pare o contradicție numai dacă promisiunea este privită ca o probă de imagine. Dacă ea este o legătură între două libertăți, sinceritatea la timp păstrează ceva ce perfecțiunea jucată până vineri seara ar distruge.
Leave a Reply