Într-un mesaj public apare formula „ne pare rău dacă cineva s-a simțit ofensat”. Cuvintele par să anunțe o scuză, dar obiectul ei rămâne neclar. Este regretată o acțiune sau doar reacția celor care au aflat despre ea? Cititorul trebuie să caute singur răspunsul printre precauții.
Există situații în care efectele nu sunt încă bine cunoscute și condiționalul este onest. Nu ar fi corect să pretindem certitudine doar pentru a obține o formulă satisfăcătoare. Totuși, când faptele sunt clare, incertitudinea plasată exclusiv asupra suferinței celuilalt poate muta problema de la gest la sensibilitatea celui afectat.
O scuză responsabilă distinge ce știm de ce mai trebuie lămurit. Poate recunoaște că o informație greșită a fost publicată chiar dacă urmările ei sunt încă cercetate. Nu trebuie să inventeze intenții rele pentru a admite un fapt. Nici intenția bună nu șterge singură consecințele pentru care cineva cere explicații.
A citi atent o scuză înseamnă să cauți verbele care numesc acțiunea și repararea ei. Cine a făcut ce și ce va schimba? Regretul poate fi sincer, însă sinceritatea neînsoțită de precizie îl lasă pe celălalt cu aceeași sarcină: să demonstreze încă o dată că există ceva pentru care se cuvine răspuns.
Leave a Reply