Desenezi bine, iar la fiecare întâlnire cineva întreabă de ce nu faci ceva serios cu asta. Prin „serios” înțelege un portofoliu, comenzi, poate o afacere. Bucuria desenelor oferite prietenilor pare insuficientă. O aptitudine care îți lărgea timpul începe să semene cu o obligație neîndeplinită.
Descoperirea unui talent poate deschide posibilități, nu doar o singură carieră obligatorie. Faptul că putem face bine un lucru nu hotărăște cât din viață vrem să îi dăm. Există și alte interese, responsabilități sau moduri de a folosi aceeași pricepere fără a o transforma în ocupație principală.
A nu valorifica economic o capacitate nu înseamnă automat a o risipi. Uneori o păstrăm disponibilă pentru experiment, pentru prietenie sau pentru simpla plăcere a lucrului. Alteori evităm o încercare din teamă; merită să fim sinceri și cu această posibilitate, fără ca orice refuz să fie diagnosticat din afară.
Poți privi caietul și întreba ce relație vrei să ai cu el, nu ce relație ar impresiona mai mult. Răspunsul se poate schimba peste ani. Deocamdată, talentul îți oferă o libertate de folosit, nu o creanță pe care lumea o are asupra ta și pe care trebuie să o achiți printr-o profesie.
Leave a Reply