La sfârșitul unei zile grele, găsești acasă apă caldă și ceva de mâncare. Te așezi, iar pentru câteva minute simți că ai destul. Mai devreme ai fost tratat nedrept și mâine va trebui să răspunzi. Liniștea de acum nu schimbă faptele și nu te obligă să renunți la acel răspuns.
Cuvântul „destul” are mai multe întinderi. Poate descrie o masă sau o seară fără să descrie o viață întreagă. Confuzia începe când din ușurarea unui moment facem verdict asupra tuturor nevoilor noastre: dacă pot fi recunoscător acum, poate nu mai am voie să cer nimic și poate nemulțumirea de mâine ar fi un eșec.
Dar recunoștința nu este o declarație de renunțare. Poți primi odihna disponibilă și poți dori condiții mai drepte. Odihna nu trebuie meritată prin rezolvarea fiecărei probleme, iar revendicarea nu trebuie susținută prin refuzul oricărei bucurii. Omul care cere schimbarea are voie să mănânce cu plăcere, să râdă și să doarmă înainte de a continua.
Speli farfuria și pregătești ce îți trebuie pentru dimineață. Mulțumirea a avut locul ei, fără să ocupe tot adevărul. Ceea ce ajunge pentru astăzi te poate sprijini să ceri mâine ceea ce încă lipsește, nu să uiți că lipsește.
Leave a Reply