Un atelier începe să urmărească numărul de obiecte terminate într-o zi. După o vreme, lucrările dificile sunt amânate, iar reparațiile migăloase par să încurce programul. Indicatorul arată o creștere, însă activitatea s-a schimbat pentru a produce acea creștere, nu doar pentru a fi descrisă de ea.
Măsurarea poate influența ceea ce măsoară atunci când de rezultat depind lauda, plata sau accesul la lucru. O cifră simplă oferă un scop ușor de urmărit. Dar oamenii pot învăța să servească scopul numeric în detrimentul unor calități care nu au fost incluse în evidență de la început.
Nu rezultă că orice obiectiv este nociv sau că munca ar trebui lăsată fără verificare. Rezultă că alegerea indicatorului este și o alegere despre ce încurajăm. Dacă vrem calitate, dificultate asumată și reparații durabile, nu putem cere numărului de produse să le reprezinte singur, indiferent de condițiile atelierului.
La sfârșitul zilei, merită privite și lucrările pe care evidența le face neatractive. Acolo se poate vedea ce pierde sistemul tocmai când pare să funcționeze bine. Un instrument de cunoaștere rămâne folositor dacă suntem dispuși să observăm comportamentele pe care le provoacă și să îl schimbăm când acestea îndepărtează munca de rostul ei.
Leave a Reply