Meșterul atinge rama ferestrei și spune că problema nu este unde ai căutat tu. Îl privești lucrând, dar nu poți verifica fiecare judecată. Trebuie să hotărăști câtă încredere îi acorzi înainte să ai priceperea care ți-ar permite să îi controlezi munca.
Depindem adesea de cunoașterea altora. A pretinde că putem verifica singuri totul ar însemna să ne ascundem limitele sub o imagine eroică a independenței. Încrederea devine necesară, însă necesitatea ei nu anulează întrebările despre competență, explicații și interesul celui care ne oferă un răspuns.
Poți cere să îți arate unde este defectul și ce alternative există. Un răspuns pe care îl înțelegi parțial poate fi mai folositor decât o demonstrație impresionantă care te exclude. Nici neînțelegerea ta nu dovedește că omul te înșală; ea arată mai întâi distanța dintre experiențele voastre.
O relație bună cu priceperea altuia nu este nici supunere, nici control imposibil. Este o încredere cu întrebări potrivite și cu loc pentru verificări ulterioare. Fereastra reparată contează, dar contează și să înțelegi suficient încât următoarea decizie să nu depindă numai de siguranța vocii din fața ta.
Leave a Reply