Cineva îți spune că fiecare întâlnire a fost pregătită anume pentru tine. Gândul poate avea frumusețe și poate schimba felul în care îți privești viața. Dar când întrebi cum ar putea fi deosebit de contrariul lui, nu găsești o împrejurare care să hotărască între cele două.
Unele interpretări dau sens fără să funcționeze ca afirmații verificabile despre lume. Nu trebuie batjocorite pentru acest motiv, dar nici prezentate drept cunoaștere demonstrată. Confuzia apare când puterea lor de a mângâia este folosită ca dovadă că descriu felul în care sunt organizate, în afara noastră, toate întâmplările.
Poți locui într-o asemenea interpretare și poți recunoaște ce fel de alegere faci. Ea poate fi un limbaj al speranței, o orientare sau o credință personală. Recunoașterea nu îi distruge înțelesul. Îi limitează doar pretenția de a se impune altora ca un fapt pe care ar fi obligați să îl accepte.
Când spui „așa aleg să înțeleg”, lași între tine și celălalt un spațiu diferit de cel creat prin „așa este”. În acel spațiu, sensul poate fi împărtășit fără să fie confundat cu o probă, iar dezacordul nu trebuie tratat ca refuz al evidenței.
Leave a Reply