Când refuzi o rugăminte, cineva spune că ai devenit dificil. Înainte acceptai aproape orice. Cuvântul te urmărește toată seara, fiindcă o parte din imaginea ta se sprijinea pe ideea că oamenilor le este ușor cu tine, indiferent de ce îți cereau sau de cum te simțeai.
Poate ai refuzat abrupt și ai ceva de reparat în felul răspunsului. Poate persoana este doar dezamăgită că nu mai primește disponibilitatea veche. Cele două posibilități merită despărțite. Dacă le amesteci, ajungi să crezi că orice nemulțumire produsă altuia dovedește un defect al limitei pe care ai pus-o.
A te schimba nu înseamnă să consideri fiecare critică o încercare de control. Înseamnă să o examinezi fără să îi dai automat ultimul cuvânt. Poți deveni mai atent la consecințele refuzului și totuși să îl păstrezi. Bunăvoința nu cere să fii întotdeauna ușor de folosit sau de convins.
A doua zi revii, dacă este nevoie, cu o explicație mai limpede. Rugămintea poate rămâne refuzată. Omul nou nu trebuie construit din duritate ca să reziste; îi poate ajunge distincția dintre a trata pe cineva cu respect și a-i oferi mereu rezultatul pe care îl așteaptă de la tine.
Leave a Reply