Raportul a fost trimis, iar cifra greșită poartă semnătura ta. Primul impuls este să cauți mesajul care arată că altcineva ți-a dat datele. Poate că mesajul există. Totuși, înainte să îl deschizi, știi că oamenii afectați au nevoie de o corectură, nu de o genealogie a vinei.
O greșeală profesională ne atinge atât de tare fiindcă amenință imaginea competenței. Începem să tratăm explicația ca pe o operațiune de salvare a persoanei. Fapta concretă, cu efectele ei reparabile sau ireparabile, ajunge astfel pe locul al doilea în propria noastră atenție.
Asumarea nu cere să revendici și vina altora. Cere să separi limpede contribuția ta de ceea ce nu îți aparține și să începi cu reparația posibilă. Poți explica împrejurările fără să le folosești ca să dispari din ele, lăsând responsabilitatea să plutească anonimă.
Semnătura rămâne pe documentul inițial, dar poate apărea și pe rectificare. Între cele două există un fel mai exigent de a fi profesionist: să poți fi găsit inclusiv atunci când rezultatul te dezavantajează. Identitatea nu se salvează ascunzând eroarea, ci făcând loc unui comportament care poate răspunde pentru ea.
Leave a Reply