Un coleg nou rezolvă în câteva minute o sarcină pentru care tu foloseai altădată o zi întreagă. Îți arată programul, dar auzi explicația ca pe o evaluare a trecutului tău. Eficiența lui pare să spună că anii în care ai devenit bun la metoda veche au fost de prisos.
Schimbarea instrumentelor poate atinge identitatea profesională fiindcă priceperea oferea un loc sigur în echipă. Când metoda nu mai este cerută, omul poate simți că a devenit el însuși învechit. Între utilitatea unei tehnici și valoarea unei experiențe există însă o distanță care merită cercetată.
Poate că unele deprinderi nu mai folosesc. Altele, precum judecarea rezultatului sau recunoașterea unei erori subtile, capătă acum alt rol. Nu ajută nici să negi schimbarea, nici să declari tot trecutul inutil. Ai nevoie să vezi concret ce se transferă și ce trebuie învățat de la început.
Îi poți cere colegului să îți arate din nou, iar apoi poți verifica împreună cu el rezultatul. În acel schimb, autoritatea nu trebuie să aparțină permanent aceleiași persoane. O meserie rămâne locuibilă când cei vechi pot învăța fără umilință, iar cei noi pot aduce ceva fără să fie obligați să micșoreze tot ce i-a precedat.
Leave a Reply