Nu îți place filmul pe care un prieten îl admiră. Spui că este prost, el începe să îi apere construcția, iar tu invoci plictiseala trăită în scaun. Discutați cu aprindere, deși fiecare pare să răspundă unei întrebări puțin diferite.
Experiența ta este un fapt despre întâlnirea dintre tine și film. Nu poate fi anulată printr-o explicație elegantă. Dar judecata despre film încearcă să spună ceva care depășește această întâlnire: cum funcționează, ce promite, unde își ratează propriile intenții. Pentru aceasta, simpla neplăcere nu încheie argumentul.
Distincția nu îi dă automat dreptate celui care folosește cuvinte mai sofisticate. Și el poate ascunde un gust personal în formule generale. Vă puteți întreba ce anume a produs reacția și dacă acel lucru este o lipsă a operei sau o nepotrivire între așteptări. Discuția devine atunci mai exactă decât o competiție a sensibilităților.
Poți înțelege de ce prietenul a găsit ceva valoros fără să înceapă să îți placă filmul. Uneori cunoașterea nu schimbă gustul, ci îi micșorează pretenția de a vorbi pentru toată lumea. Plecați cu preferințele intacte și cu o judecată ceva mai puțin grăbită.
Leave a Reply