Treci peste un pod fără să încetinești. Apa se vede printre bare, iar pe malul celălalt începe partea zilei care te preocupă. Pentru tine, podul este o porțiune a drumului. Pentru cei care l-au proiectat și construit, a fost cândva o problemă care nu avea încă formă stabilă.
Noi locuim în răspunsurile altora. Străzi, scări și acoperișuri ne permit să trecem direct la propriile întrebări, fără să refacem fiecare început. Recunoștința poate porni din această observație, nu ca obligație de a admira orice construcție, ci ca recunoaștere a timpului pe care l-am primit deja economisit.
Podul poate fi prost întreținut, iar banii lui pot avea o istorie discutabilă. A aprecia trecerea posibilă nu ne interzice să cercetăm aceste lucruri. Dimpotrivă, dacă binele comun ne pasă, nu îl lăsăm să fie apărat prin tăcere atunci când are nevoie de verificare, reparații sau explicații publice.
Ajungi pe malul celălalt și nu ai plătit nimănui cu o mulțumire spusă în gând. Dar poate vei privi altfel discuția despre întreținere. Unele moșteniri cer mai puține discursuri despre măreția trecutului și mai multă grijă pentru locul exact pe unde vor trece pașii următori.
Leave a Reply